Bordura

Atât de jos și de frumos,
Stăteai în cur pe marginea la rută.
Iar eu, din picioare, mă gândeam duios:
„Bordura asta e o necunoscută.”

Peste un timp, mergeam încet pe stradă,
Bordurile toate voiau să te vadă.

Și cu toate că pe față
Erai plină de bube,
Eu te-aș fi luat acasă
Să te prezint la rude.