Atunci când umbli-n șifonier
Și-mi lași hainele despachetate
Și mă ‘nervez, și-aș vrea să zbier,
Mereu te iert și uit de toate.
De multe ori ți-am zis eu ție:
Când vrei ca scaunul să-l muți,
Să nu-l mai târșâi prin bucătărie.
Mereu îți zic și mereu uiți.
Mi-a venit rău să-ți dau în gură
Când îmi luasem eu lepton odată
Și mi-ai vărsat pe tastatură
Umpic de Fervex, crec-erai beată.
Și chiar dacă pe mâini te speli
Și mergi cu-apa târâș peste tot
Și ți-aș cam da multe cafteli,
Nu-ți dau deloc, că nu prea pot.