Costel stătea la Profi, la coada de la casă. Ionuț, ăla care pune marfa, împingea un cărucior cu baxuri de apă spre depozit. Tip obișnuit. Tăcut. Vreo 30 de ani. Lucra mai mult noaptea.
— Salut, Ionuț.
A ridicat capul. O secundă prea lungă. Apoi a dat din el și a plecat.
La 23:47, telefonul a vibrat.
„Șoseaua Portului 127. Urmărește-l pe ăla cu rucsacul roșu.”
Costel a simțit cum i se face pielea rece pe ceafă.
L-a sunat pe Fane.
— Bă, vin mesaje iar.
— Și?
— Tre’ să merg pe Portului 127.
— Singur?
— Dacă vii cu mine, nu.
Fane a oftat.
— Bă, dacă mă prinde nevastă-mea…
— O sun eu pe Geta. Îi zic că bem.
La 1:50 încă stăteau în Logan, pe strada Portului. Motor oprit. Dunărea nu se vedea, dar se simțea mirosul. Doi câini maro lângă containere. Se uitau spre ei. Nu lătrau.
— Bă, nu-mi place cum se uită ăștia, a mormăit Fane.
La 2:10 apare tipul. Înalt. Hanorac închis. Rucsac roșu.
— Ăla e.
Îl urmăresc pe jos. Un câine vine câțiva pași după ei. Apoi se oprește. Se așază. Se uită fix.
Pe aleea spre Zona Industrială era aproape beznă. Jumate din becuri moarte.
Tipul se oprește la ușa metalică.
Scoate telefonul.
Clic scurt.
Ușa se întredeschide.
Înainte să intre, tipul își oprește mișcarea o fracțiune de secundă.
Nu se întoarce complet.
Doar capul, puțin.
Destul.
Costel simte că i se blochează respirația.
— Bă, ăla-i Ionuț.
— Care Ionuț?
— Ăla de la Profi.
Ionuț intră. Ușa se închide.
Liniște.
Telefonul lui Costel vibrează.
„Nu intra. Ești la 11 metri de ușă.”
Costel simte cum îi fuge sângele din față.
— Bă, ăștia știu exact unde suntem.
Fane face un pas înapoi.
— Hai la mașină. Acum.
Se întorc.
Câinele care stătea jos nu mai e acolo.
Când ajung la Logan, luminile de poziție sunt aprinse.
— Le-ai lăsat așa? întreabă Costel.
— Ești prost? Le-am oprit.
Costel își bagă mâna în buzunar după chei. Nu sunt acolo. Le caută panicat.
Fane scoate cheia din contact.
— Le-ai uitat aici.
Costel jură că nu le-a pus.
Telefonul mai vibrează o dată.
„Mâine. Ora 14. Teatrul Valah. Nu întârzia.”
Din spate, undeva aproape, un câine latră o dată.
Scurt.
De data asta, mai aproape.
Fane deschide ușa.
— Bă, io nu mai vin mâine.
Costel nu răspunde.
Se uită spre alee.
Ușa metalică era închisă.