În pustiul cel deșert,
Un cremvurșt am pus la fiert,
N-aveam apă, nici mâncare,
Aveam doar o poftă mare.
Din nisip, prin fumul gros,
Iese un marocan păros.
Cu ochi roșii și bronzat,
Repede m-a întrebat:
“Ce-ai cu cremvurștul în soare, e loc de grătar mai mare.”
Dar ce vezi? E doar miraj,
De la wurst sunt în sevraj.